Zapada si…zapada

M-am saturat de atata zapada, dar imi place sa vad copiii atat de fericiti de fiecare data cand ninge si ei se pot da cu sania. Si daca nu as fi nevoita sa merg la scoala si uneori la cumparaturi zau ca nu m-as supara deloc ca ninge ca nu as iesi din casa. De la distanta si caldura imi place si mie zapada.

Eu n-aveam habar ca prin tara ninge foarte tare si ca e cod portocaliu. Daca nu nimeream sa mananc in timp ce se uita tata la televizor si acum imi era necunoscut acest fapt.
M-am cam enervat..zicea ala ca in Bucuresti ninge foarte tare si ca aia de la primarie acum pun la bataie un plan de atac. Cum naiba sa fii atat de prost frate? Adica hai ca mai inteleg la inceput de iarna sa fii nepregatit si sa zici ca te-a luat prin surprindere ninsoarea, dar la mijlocul iernii ce scuza mai ai? Ca esti prost si nu stii sa te pregatesti?

A..si inca o chestie. Ca solutie inteleapta pe langa asta. Inchidem scolile (nu zic ca aia care merg la scoala nu-s fericiti, dar asta nu-i solutie), inchidem toate institutiile. Punem oamenii sa stea in casa. Asa nu o mai aiba ei batai de cap pentru a gasi alte solutii in mijlocul iernii – doar se consuma multa energie din corp atunci cand singurul neuron disponibil e pus sa functioneze.

Noutati

- am fost la Timisoara
- am fost la Avatar (3D) — mi-a placut, dar nu a fost atat de special pe cat se zice
- m-am saturat de vremea asta — vreau caldura, vara, haine subtiri
- am dansat ca nebuna ore bune (pe tocuri) si acum am febra musculara
- citesc la economie
- fac probleme la economie

PS : a se observa ca sunt disperata cu economia.. cica ma pregatesc intens. Macar imi place. Sper sa se vada si rezultatele.

Back in business

Mda..am fost certata ca n-am mai scris de ceva vreme. Recunosc..sunt o lenesa.

Eu nu-l inteleg pe Alin (fratele meu) de fapt pe cei de varsta lui. Nu incep eu sa zic acum “copiii din ziua de azi bla” ca nu are rost. Ma enerveaza doar ca nu-si da interesul la nimic. S-a bagat la vreo 2 olimpiade si n-a facut nimic pentru niciuna. La mate a trecut dar bine-nteles ca nu lucreaza. Si eu ma cert cu el..cand eram eu de varsta lui lucram ca o disperata. De fapt si acum lucrez ca o disperata atunci cand vreau sa merg la o olimpiada. Pentru ca daca vrei sa ai rezultate trebuie sa muncesti dom’ne..altfel nu se poate. Pe el in schimb nu-l intereseaza, parca are impresia ca ii pica “stiinta” din cer si odata cu ea si rezultatele.

Pe langa asta ma enerveaza faptul ca are posibilitatea de a-mi cere ajutorul si nu o face. Mie mi-ar fi placut sa am pe cineva pe langa mine care sa se priceapa la una-alta si sa ma ajute uneori (mda,acu vorbesc ca ai mei,dar asa e) si el nu profita deloc de lucrul asta. Uneori imi cere ajutorul, dar nu are rabdare sa i-l ofer si ma face si pe mine sa-mi pierd rabdarea.

Leapsa

Marius ma pune sa spun ce imi provoaca febra musculara..

Ei bine, avand in vedere ca eu sunt o lenesa (shame on me) si nu prea fac sport, nu prea am cum sa fac febra musculara. Dar mai sunt si momente in care trebuie sa fac sport (la unele ore de sport spre exemplu) si atunci ma trezesc cu o febra musculara pentru ca muschii mei au lenevit inainte de asta. Deci..de obicei fac febra musculara de la abdomene,tractiuni sau chestii de genul asta. Oricum nu mi se intampla foarte des, dar atunci cand se intampla e destul de aiurea..

Mai departe ia cine vrea..

-> moment

Stii gara aia pe care tot o visai? E gara noastra..aminteste-ti. Cumva toate drumurile duc spre ea si spre promisiunile de atunci. Stiu ca-ti amintesti..n-ai cum sa uiti asta.

Prima calatorie. Un nou inceput. Un altfel de inceput. Cateodata ar trebui sa ne oprim din mers si sa vizitam gara aia. Pentru noi inceputuri si pentru noi promisiuni.

Atunci parea un moment atat de simplu si lipsit de semnificatie (ca de obicei, ceea ce avem in prezent apreciem doar intr-un alt prezent). Acum cand imi aduc aminte de gara aia imi dau seama cate a schimbat. Si cate momente de fericire s-au creat si cate tablouri cu amintiri patate cu mar copt si aroma de scortisoara s-au creat atunci.

Tablou..

Ai rabdare cu ea si curata-i ranile patate de durere si venin – veninul unor ochi verzi.

Invat-o sa te iubeasca, dar fa-o sa-i fie dor de tine.

Niciodata sa nu i te oferi de ajuns, pentru ca se va obisnui si nu va sti ce sa faca mai departe – o parte din ea va deveni absenta.

Imbratiseaz-o in fiecare noapte inainte sa adoarma, ca sa i se faca dor in momentele fara tine.

Daruieste-i cuvinte atunci cand are nevoie de ele si ascult-o cu tacere atunci cand o doare.

Mentine suspansul si nu-i da intotdeauna ce cere – se va obisnui si va vrea intotdeauna mai mult de atat.

Ofera-i tablouri cu amintiri patate cu mar copt si aroma de scortisoara – ii vor face viata mai frumoasa.

Vaccinul impotriva AH1N1

Acum cateva saptamani ne-au intrebat la scoala daca vrem sa-l facem. De la mine din clasa nu a fost nimeni care sa vrea..

Initial am vrut sa-l fac, dar m-am razgandit dupa cateva ore. Si acum ma gandesc ca am facut tare bine ca m-am razgandit. Azi am aflat ca nu e indicat vaccinul celor cu probleme de coagulare.

2012.

Radeam ieri de baietii de la mine din clasa care vorbeau despre 2012- sfarsitul lumii, si despre cum inainte de asta ei trebuie neaparat sa joace o partida de poker. Totul intr-o bine-prelungita gluma.

In fine…ideea e ca azi mi-a venit in minte chestia asta cu 2012. Sfarsitul lumii. Pe naiba as adauga eu, dar na, nu despre asta vreau sa zic acum. Vreau sa zic despre faptul ca 2012 e in fiecare clipa. Metaforic vorbind.

2012 e acum si atunci. Pentru ca exista oameni care mor chiar acum – pentru ei asta reprezentand sfarsitul lumii lor. Exista lucruri care iau sfarsit. Exista prietenii care se pierd si relatii care se sfarsesc. In fiecare clipa, pentru cineva e momentul “2012″. Dar lucrurile se reinnoiesc odata cu timpul, prieteniile isi gasesc calea, iubirile se regasesc in alte brate.

Totul se poate regasi – sub o forma sau alta. Mai putin moartea aia propriu-zisa. Dar si aia e inlocuita de cei care sufera pierderea unei persoane dragi..la un moment dat.

Fie ca vrem, fie ca nu vrem ajungem iar la concluzia ca suntem ca niste bunuri substituibile. Sentimentele se pot gasi mereu in alte persoane, chiar daca de intensitati si forme diferite. Perceptia conteaza..

What if.. – alegeri

[...am ales; doar tu mi-ai spus sa fac asta]

Aceleasi strazi pustii si aceiasi oameni necunoscuti. Sunt singura din nou si mi-e dor de tine. Fac pariu ca si tie ti-e. Mereu imi spui asta si-mi amintesti cat de rau iti pare ca am ales diferit – desi tu m-ai incurajat sa aleg asa. Ma intreb de ce nu i-am ascultat pe ei cand mi-au spus ca nu o sa-mi fie bine intr-o alta lume – singura. Ca o sa fiu trista si-o sa-mi fie dor. Le spuneam mereu ca asta nu o sa ma deranjeze pentru ca o sa-mi gasesc ocupatie, o sa cunosc oameni “ca doar sunt sociabila” sau…o sa stau singura – uneori chiar am nevoie de asta. Mi-e dor de tine iar si iar. Mereu ma gandesc cum ar fi fost daca..

Ha! De parca mai are rost sa ma gandesc la asta. Imi amintesc de noi. Mi-e dor de atingerile tale si de clipele in care ma tineai pur si simplu in brate. Mi-e dor de tot. Alegerile dor.

- amintire din viitor –

Cand o sa citesti asta sper sa intelegi mai bine .. Sa intelegi lupta puternica ce are loc in mine. De fapt lupta puternica ce are loc intre mine , o dorinta, si tine , o dorinta, ambele pe planuri diferite. deja mi-e dor...

Ajuta-ma si ia o decizie…da-mi drumu sau ia-ma de mana si fii langa mine – asa cum faci mereu.

Ai doar 18 ani…

La multi ani Ruxo. Sa fii sanatoasa si fericita, mai putin incapatanata si mai ambitioasa.